vineri, 24 aprilie 2015
ANGELICA
Denumire, descriere, părţi folosite
Angelica (Angelica archangelica) este o plantă ierboasă înaltă, din familia umbeliferelor, care crește mai mult în regiunile montane, fiind ocrotită de lege. În scopuri medicinale se recurge la planta cultivată, de la care se recoltează rădăcinile (Radix Angelicae), de culoare închisă, negricioasă și cu miros aromat caracteristic.
Substanţe active
Rădăcina conține ulei volatil în a cărui compoziție intră principii cumarinice, angelicina, xantotoxina, imperatorina, bergaptenul. Mai conține acizii cafeic, clorogenic, angelic, fumaric, oxalic, acizi grași, taninuri, substanțe glucidice.
Acţiune, proprietăţi
Substanțele fitochimice din rădăcina de angelică au proprietăți tonice, stimulente, carminative, stomahice. Uleiul volatil din angelică are efecte excitante asupra sistemului nervos central, la administrare în doze mici, în timp ce la doze mari manifestă o acțiune puternic inhibitoare, deprimantă, afectând chiar luciditatea.
Indicaţii terapeutice
Fitoterapia cu angelică este utilizată în afecțiuni ale stomacului însoțite de anaciditate sau hipoaciditate, pentru stimularea poftei de mâncare. Uleiul volatil se recomandă în anorexie, dispepsii, meteorism. Uleiul eteric de angelică se mai folosește și extern în terapia reumatismului.
Preparare și administrare
Pentru prepararea unui decoct se folosește 1 linguriță de pulbere de rădăcină, la 1 cană cu apă. Se lasă la fiert cca 2 minute după ce dă în clocot. Se ia de pe foc și se lasă vasul acoperit încă 15 minute. Se strecoară și se lasă să se răcească. Se poate folosi 1 cană pe zi, dar în nici un caz mai mult de 2 căni. Alte preparate din rădăcină de angelică sunt maceratul, tincturile. Uleiul volatil de angelică se administrează în doze foarte mici de 0,05-0,3 g într-o priză.
Precauţii
Având în vedere efectul negativ al dozelor mari, se recomandă folosirea cu maximă prudență atât a preparatelor din rădăcină de angelică, cât mai ales a uleiului volatil. Este contraindicată la femei în timpul sarcinii.
Etichete:
anaciditate,
angelica,
anorexie,
carminativ,
dispepsia,
dispepsie,
hipoaciditate,
macerat,
meteorism,
reumatismul,
stimulent,
stomahice,
tinctura,
tonic,
xantotoxina
miercuri, 22 aprilie 2015
Anasonul - medicamentul neştiut
Anasonul (Pimpinella anisum) este o plantă cultivată, înrudită cu pătrunjelul (familia umbeliferelor), cu tulpină ramificată, care crește până la o jumătate de metru. Frunzele de la bază sunt ovale, cu margini zimțate, iar cele din partea superioară a tulpinii se divizează în fâșii înguste. Înflorește
în lunile iunie-august. De la anason se folosesc în scop medicinal fructele (Fructus Anisi) – popular considerate și numite semințe. Acestea au dimensiunea de 3-5 mm, o formă aproximativ ovoidală, mai subțire la unul din poli, au un miros caracteristic, plăcut, aromat. Se recoltează în lunile august septembrie. Fructele sunt folosite și în industria alimentară ca aromatizant.
Substanţe active
Fructele conțin numeroase substanțe și un ulei volatil. Uleiul este reprezentat de o cantitate mare de anetol, dar și anisaldehidă, acid anisic, eugenol. Pe lângă uleiul volatil, fructele de anason mai conțin și alte substanțe grase, proteice, glucidice, mucilagii, dianetol, cumarine, tocoferol, acizi polifenolcarboxilici. În literatură sunt amintite unele substanțe cu efect estrogenic.
Acţiune, proprietăţi
Preparatele medicinale din anason au proprietăți stomahice, carminative, eupeptice, antispastice. Substanțele active din anason stimulează secrețiile glandelor salivare, gastrice și intestinale, biliare și mamare. Acțiunea asupra căilor respiratorii se concretizează în efectul expectorant, de calmare a tusei.
Indicaţii terapeutice
Anasonul, ca plantă medicinală, este utilizat frecvent în colicile abdominale, inclusiv la copii, în combaterea meteorismului, în anorexie, pentru stimularea digestiei, pentru stimularea secreției lactate, în infecții respiratorii, traheite, bronșite, mai ales în faza uscată a tusei.
Preparare și administrare
Infuzia se prepară din ½ linguriță de fructe zdrobite, la 1 cană cu apă clocotită. Se lasă la infuzat 10-20 de minute, după care se strecoară. Se beau cel mult 3 căni pe zi. Pentru stimularea poftei de mâncare se bea cu o jumătate de oră înainte de mesele principale. Pentru calmarea colicilor la sugari se prepară o infuzie mai slabă din 6-8 fructe la 100 ml de apă. După răcire și strecurare, se dau 3-6 lingurițe, în funcție de vârstă. La copiii peste 5-6 ani, dozele sunt asemănătoare cu ale adulților.
Pentru stimularea secreței lactate la mamele care alăptează se poate folosi o infuzie preparată din anason în amestec cu chimen sau fenicul.
Ceaiurile nu se păstrează mai mult de o zi, iar administrarea îndelungată nu este de dorit.
Uleiul volatil se poate administra în doză de 2-3 picături.
Fructele de anason intră și în compoziția siropului expectorant.
Precauţii, contraindicaţii, efecte adverse
Nu este indicat în gastrite, ulcer gastric și duodenal, enterocolite acute și cronice. În doze prea mari, uleiul volatil poate să ducă la apariția unor manifestări toxice inițial concretizate prin stare de
excitație apoi fenomene de paralizie musculară, tremor, stare de euforie sau somnolență.
Anasonul trebuie administrat cu grijă la copiii mici, numai în dozele arătate, sub formă de infuzii slabe și nu este recomandat la cei care suferă de gastrită sau boală ulceroasă.
Diverse
Ca aromatizant, este folosit în numeroase preparate galenice, precum și în produse alimentare, bomboane etc.
Fructe/seminţe de anason
Etichete:
anason,
anasonul,
anorexie,
bronsita,
carminative,
colici,
lactatie,
meteorism,
secretie lactata,
secretiile biliare,
traheita,
uleiuri volatile
duminică, 5 aprilie 2015
Nervozitatea
Sistemul
nervos reacționează disproporționat la ceea ce se consideră a fi un stimul
normal, atunci când se găseşte într-o stare de iritaţie sau agitaţie.
Toate
drogurile acţionează asupra sistemului nervos şi produc sau agravează
nervozitatea. Totuşi, în unele cazuri, ele dau impresia de eliberare momentană,
deşi efectul lor negativ reapare curând cu şi mai mare putere. Tutunul,
cafeaua, băuturile alcoolice sau alte băuturi excitante sunt cele mai comune
cauze de nervozitate şi dezechilibru al sistemului nervos.
Tratament
Pe lângă alimente recomandate pentru nervozitate, există
obiceiuri sănătoase ce ajută la combaterea ei:
-
Luaţi un mic dejun consistent pentru a evita
hipoglicemia (carenţa de zahăr în sânge) ce se manifestă, de obicei, pe la
jumătatea dimineţii, şi poate produce nervozitate sau iritabilitate;
-
Mâncaţi la ore regulate pentru a evita căderile
bruşte de glucoză din sânge;
-
Dormiţi suficient de mult în mod regulat;
-
Faceţi exerciţii fizice în mod regulat, în
special mersul pe jos încet ori alert;
Recomandări
alimentare:
Creşteţi consumul
de: ovăz, germeni de grâu, seminţe de floarea-soarelui,
nuci, nuci braziliene, lăptuci, avocado, caju, mazăre verde, fructul pasiunii,
caise, polen.
Reduceţi/
eliminaţi: băuturi excitante, băuturi alcoolice, zahăr alb,
cafea, tutun.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)