Morcovul - un aliment-multifuncţional.

Morcovul este un adevărat aliment – medicament. Rădăcina acestuia (adică partea pe care o consumăm) poate atinge până la un metru lungime (nu vorbim de partea firoasă a rădăcinii, ce atinge chiar până la 5 metri!). Este, de obicei, portocaliu la culoare, dar poate avea şi culoarea galben, ori roşu – închis.

Alături de frunzele de lucernă, morcovul este alimentul cel mai bogat în provitamina A.

Morcovii conţin o cantitate mică, dar nu de neglijat, de proteine (1,03%) – aproximativ jumătate din cât conţin cartofii. Grăsimile sunt aproape nule (0,19%), iar cabohidraţii sunt 7,14% din greutatea lor. Pe lângă acestea, morcovii sunt o sursă bună de vitamine din complexul B, precum şi vitamina C şi E. Are toate mineralele şi oligomineralele, chiar şi fier (0,5 mg/100g).

Trei substanţe se evidenţiază în mod special:

-          Carotenoizii – cel mai important fiind betacarotenul (transformat de organism în vitamina A). Carotenoizii sunt esenţiali în funcţionarea normală a retinei, în special pentru vederea nocturnă sau în caz de luminozitate slabă. Ajută, deasemenea, şi în menţinerea în condiţii bune a pielii şi a mucoaselor.

-          Fibrele vegetale – morcovul este aproximativ 3% fibre, mare parte sub formă de pectină. Acestea sunt de mare ajutor în reglarea tranzitului intestinal şi calmarea mucoasei intestinale.

-          Ulei esenţial – foarte bun împotriva paraziţilor intestinali.

Morcovii sunt foarte buni în tratarea bolilor retinei şi ale ochilor, în general, boli ale pielii, gastrită, hiperaciditate gastrică, colită şi în prevenirea cancerului.

                Preparare: cruzi (în salate – întregi, răzuiţi şi dreşi cu suc de lămâie. Întăresc dinţii copiilor);

gătiţi (se combină bine cu cartofii şi alte legume; sunt mai dulci gătiţi şi îşi menţin conţinutul de betacaroten după gătire); sucuri (delicioşi, hrănitori şi revigoranţi; se îmbină bine cu sucul de mere ori lămâie).

Un morcov de mărime medie (aprox.100g) furnizează suficient betacaroten pentru ca organismul să producă de circa 3 ori necesarul zilnic de vitamina A pentru un adult.

ALBĂSTRELELE

Descriere

 Plantă erbacee cu rădăcină fusiformă. Tulpina erectă, muchiată cu frunze alterne, liniare, adânc crestate. Florile de pe disc sunt violacee, cu corola regulat tubuloasă, iar cele marginale albastre.

Răspândire 

Creşte prin locuri uscate, pietroase, pe marginea drumurilor şi mai ales pe lângă lanurile de grâu şi secară.

Organul utilizat, recoltare

Florile ligulate, de culoare albastră se adună numai pe timp uscat, după ce roua s-a ridicat şi în momentul când ele sunt complet deschise. Eliminarea florilor centrale, culese eventual din greşeală, se face înainte de uscare, deoarece din produsul uscat ele se înlătură foarte greu. În cazul uscării cu ajutorul căldurii artificiale, temperatura nu trebuie să depăşească 35^oC.

Compoziţie chimică, întrebuinţări

 În florile marginale se conţin antociane, cumarine, heterozida, centaurina, tanin, mucilagii, săruri de K, Mg etc.
Sub formă de frunze se administrează în tratamentul bolilor renale, iar extern sub formă de cataplasme şi spălături în diferite boli de ochi. Întră în compoziţia speciilor medicinale diuretice. Substanţele amare îmbunătăţesc digestia.

Cataracta. Cecitatea nocturnă sau Nictalopia

Caracteristici: Cataracta este opacitatea cristalinului. S-a crezut mult timp că este o consecinţă a procesului de îmbătrânire şi că nu se poate face nimic sau prea puţin pentru a împiedica apariţia ei.

Astăzi se ştie că există o relaţie destul de apropiată între dietă şi formarea cataractei. Folosirea din abundenţă a alimentelor ce conţin provitamina A şi vitaminele antioxidante C şi E, cum ar fi legumele, fructele şi seminţele, poate împiedica formarea cataractei la bătrâneţe.

Diabetul, folosirea anumitor medicamente şi expunerea la radiaţii ultraviolete sau raze X favorizează, deasemenea, formarea cataractei.

Dietă: creşteţi consumul de dovleci, antioxidanţi, vitamina E şi C.

Reduceţi ori eliminaţi produsele lactate, grăsimile totale (sunt incluse grăsimile alimentare aici, gen margarina, ulei vegetal hidrogenat/parţial hidrogenat, untură, etc), unt, sare. Untul consumat regulat este alimentul care creşte cel mai mult riscul apariţiei cataractei.

Cecitatea nocturnă sau Nictalopia

Este o pierdere treptată sau completă a capacităţii de adaptare la vederea nocturnă. Reprezintă una dintre primele simptome ale deficienţei de vitamina A.

Dietă: creşteţi consumul de morcovi, caise, mango (unul dintre cele mai bogate fructe în provitamina A).

Pierderea acuităţii vizuale. Glaucomul

Pierderea acuităţii vizuale

Cauze: pot fi variate. Amintim cataracta, leziuni sau tumori cerebrale. Însă cea mai întâlnită cauză este disfuncţia retinală provocată de diabet şi arterioscleroză (îngustarea arterelor).

Dietă: retina poate fi deteriorată de o dietă săracă în fructe, legume, rădăcinoase şi seminţe oleaginoase.

                Astfel, creşteţi consumul de morcovi, spanac, dovleci, caise, afine şi mure.

Glaucomul

Cauze: creşterea presiunii lichidului intraocular. Aceasta determină atrofierea retinei şi nervului optic, cu repercursiuni grave asupra vederii.

Deşi glaucomul cu unghi închis – care e cea mai întâlnită formă a bolii – este cauzat de alterarea anatomică a ochiului, diferite tipuri de dietă poate influenţa presiunea intraoculară, îmbunătăţind sau agravând glaucomul.

Dietă: creşteţi consumul de vitamina A, vitamina B1, portocale. 

Reduceţi ori eliminaţi acizi graşi trans (margarinele hidrogenate, snacksurile, chipsurile şi alte alimente procesate conţin acizi trans, un tip de grăsimi cu efecte extrem de nocive asupra sănătăţii), cafea, proteine.

                

Afinul

Afinul
Denumirea știinţifică: Vaccinium myrtillus.
Denumiri populare: pomușoare, coacăze, afine, afine de munte.
Prezentare. Afinul este un arbust bogat ramificat, ramurile sale având, în
permanenţă, culoarea verde. Face parte din familia ericaceelor. Se prezintă ca un
arbust scund, înălţimea sa fiind de numai 50 cm. Frunzele sunt oval-alungite, iar florile
au culoarea roz-palid, dezvoltându-se în mai-iunie. Fructele sunt de culoare neagră,
sau ceva mai deschis – spre grena, cu o nuanţă de albăstrui-metalizat. Afinul crește pe
munte, de la circa 800 de metri în sus, până spre golurile alpine.
Pentru uz medicinal se culeg frunzele și fructele. Din frunze se face infuzie, iar
din fructe se prepară decoct sau se macerează. Mai nou, valoare medicinală au și
rădăcinile de afin, din care se prepară un decoct. Alt preparat obţinut din afin este
tinctura.

Substanţe active importante care se găsesc în fructele, dar mai ales în frunzele
de afin: tanin, mirtilină, neomirtilină. Datorită mirtilinei și neomirtilinei, afinul poate fi
considerat o sursă excepţională de insulina – insulina vegetală. Taninul se găsește
nu numai în frunze, ci și în fructe. Fructele conţin pectine, zaharuri, provitamina A,
acizi, vitamina C.

Întrebuinţări. În tratamente naturiste, dar și pentru consum în gospodărie.
Pentru tratamente se utilizează mai ales frunzele, dar nu sunt de neglijat nici fructele.
Acrișoare, afinele sunt plăcute la gust, și pot fi consumate ca orice fruct. Frunzele
de afin se remarcă printr-o importantă acţiune bacteriostatică și sunt considerate
a fi principalul agent terapeutic din structura acestei plante. Atât frunzele, cât și
fructele de afin au acţiune astringentă și contribuie la reducerea zahărului din sânge
(diabet). De altfel, afinul este cunoscut ca un însoţitor benefic în tratamentele privind
diabetul. Afinul este, totodată, și un activ agent antidiareic, diuretic, dezinfectant
intern, antihemoragic. Specialiștii afirmă că tratamentul cu ceaiuri de afin contribuie la
creșterea acuităţii vizuale, mai ales pe timp de noapte. Preparatele din această plantă
au efecte pozitive și în enterocolite, gută, afecţiuni reumatice, tulburări ale circulaţiei
sângelui, coronarită, sechele de infarct, faringite, stomatite. Produsul principal pentru
tratament este ceaiul, ceaiul de frunze, folosit – la nevoie – și în combinaţie cu alte
plante medicinale. S-au observat efecte pozitive și în utilizarea afinului sub formă de
unguent, în micoze.
Din fructele de afin, cu zahăr, alcool și alţi ingredienţi, inclusiv miere, se prepară
o băutură alcoolică de casă – afinata. De asemenea, tot pe bază de alcool și afine
se prepară lichiorul de afine. Cei inventivi prepară chiar și vin de afine. În ceea ce
privește utilizarea fructului de afin în bucătărie, au fost identificate cel puţin 10 reţete
alimentare pe bază de fructe de afin.
Afecţiunea în care afinul are o mare importantă medicinală este, desigur, diabetul.
De asemenea, trebuie reţinută și influenţa afinului în sporirea acuităţii vizuale, mai
ales când lumina este redusă sau chiar noaptea.
În condiţiile vieţii moderne, valoarea economică a afinelor crește, fiind considerate
un aliment ecologic.

Degenerescența maculară

Aceasta este cea mai importantă cauză de orbire la persoanele cu vârsta de peste 65 de ani. Macula, cu un diametru de numai 2 mm,este zona cea mai sensibilă a retinei, în care este concentrată cea mai mare parte a acuităţii vizuale.

Simptome:

•        O zonă înceţoşată în centrul câmpului vizual (cu vedere mai clară spre periferia acestuia)
•        Liniile drepte se văd întrerupte ori distorsionate
•        Dificultăţi la citire (literele apar deformate), până la incapacitatea totală de a citi

Forme ale afecţiunii:

• - forma uscată – o atrofiere zonală a epitrliului pigmentar retinian (mai mult sau mai puţin extinsă)
• - forma umedă – apariţia unor vase de sânge nevascularizate (anormale) la nivelul maculei (sub retină), ce pot elimina şi sânge şi ser din ele, sub retină, ceea ce va duce la forme grave ale afecţiunii.

Cauzele deteriorării maculare:

1.           Expunerea prelungită la lumină puternică
2.           Radicalii liberi produşi de organism sau din alţi poluanţi (inclusiv fumul de tutun)
3.          Lipsa antioxidanţilor capabili de a distruge radicalii liberi

Dietă: cele mai eficiente substanţe în prevenirea degenerescenţei maculare sunt carotenoizii (pigmenţii verzi), în mod special zeaxantina şi luteina, ce se găsesc în spanac şi varză. Betacarotenul din morcov nu are aceeaşi eficienţă ca cele de mai sus.

Astfel, creşteţi consumul de: spanac, varză, portocale, zinc, antioxidanţi.

Conjunctivita

       Conjunctivita este o inflamaţie a conjunctivei (membrana mucoasă ce căptuşeşte suprafaţa interioară a pleoapei şi continuă pe suprafaţa globului ocular).
       Cauzele conjunctivitei pot fi multiple: infecţii cu diferite tipuri de bacterii, viruşi, răniri fizice, iritaţii chimice (produse de fum sau alte substanţe/gaze).
       Această boală este foarte contagioasă şi se manifestă prin mâncărimi intense, lăcrimare şi umflare a ochiului.
       Conjunctivita de primăvară poate fi recurentă mai mulţi ani. Începe în anii de prepubertate şi poate debuta primăvara şi dura până toamna. Se pare că alergia joacă un rol important în declanşarea ei.
       Tratament:  terapia prin febră se pare că dă randament în tratarea conjunctivitei (două-trei tratamente sunt suficiente). Se stă în apă la temperaturi între 39,5° - 43,3° C, suficient timp încât să aduceţi temperatura orală la 38,3°C. Copiii sub trei ani au nevoie de trei minute pentru aceasta, iar cei peste aceasă vârstă, câte un minut în plus pentru fiecare an peste vârsta de trei ani. După ce temperatura a atins 37,7°C, răcoriţi capul ţinând o cârpă rece pe gât sau frunte.
Pot fi folosite spălături saline pentru curăţarea scurgerilor ochiului - două linguriţe rase de sare la aproape un litru de apă, ca să obţineţi o soluţie salină fiziologică.
       Dieta: dieta săracă în vitaminele A şi B predispune la uscarea conjunctivei şi agravează sau întreţine conjunctivita. Prin urmare, creşteţi consumul de Vitamina A (ex. morcovi), Vitamina B, caise.

Ochiul uman

Un organ uimitor și nepretențios...

Ochiul este unul dintre organele cele mai uimitoare ale corpului uman, datorită performanțelor sale extraordinare. Toți mușchii oculari sunt în permanentă mișcare, îndeplinind trei funcții simultane:

-          Explorarea câmpului vizual

-          Deschiderea/închiderea pupilei în funcţie de lumina disponibilă (diafragma)

-          Modificarea curbei cristalinului ochiului în funcţie de distanţa la care se află obiectul privit, pentru a-l focaliza

În acelaşi timp ochiul trimite permanent informaţii spre creier prin nervul optic. În perioada de veghe, cele peste un milion de celule nervoase ce formează retina trimit spre creier informaţii cu o viteză echivalentă cu 100Mb/s.

Pentru a îndeplini toate aceste funcţii, ochiul are nevoie doar de o cantitate mică de oxigen şi câteva alte substanţe:

-          Vitamina A – necesară pentru formarea pigmentului sensibil la lumină (rodopsina), ce se regăseşte în celulele retinei, şi pentru menţinerea umidităţii şi a bunei funcţionări a conjunctivei (membrana anterioară ochiului).

-          Carotenoizii – pigmenţi naturali regăsiţi în plante. Ei au rol de antioxidanţi, ajutând la prevenirea degenerescenţei maculare a retinei.

-          Vitaminele C şi E – tot antioxidanţi, regăsiţi aproape exclusiv în fructe, legume, nuci, seminţe oleaginoase şi germeni de cereale. Lipsa lor duce la cataractă şi la pierderea vederii.

Portocala este bogată în carotenoizi, vitamina C şi alţi antioxidanţi ce protejează retina. Pe lângă acestea, conţine flavonoizi, a căror acţiune protejează capilarele şi îmbunătăţeşte fluxul sanguin către retină.

Alimentația ideală

Oamenii pot consuma aproape orice tip de hrană, de la fructe, flori, semințe, tulpini, rădăcini, alge marine, ciuperci, ouă (de pește sau pasăre), corpuri moarte ale diverselor animale, până la secreţii mamare (laptele) sau cristale minerale (sarea). Dar, oare, să fie toate la fel de potrivite pentru consum? Există o dietă ideală pentru om, sau orice mănânci nu contează, atâta timp cât satură?

                Te duci să-ţi cumperi o maşină nouă şi consulţi Cartea Tehnică a maşinii. Acolo vei găsitipul de combustibil care trebuie folosit pentru maşina ta şi ce tip de ulei este cel mai bun. Tu poţi alege să foloseşti şi combustibil diferit de cel recomandat, sau alt tip de ulei, dar maşina nu va da randament maxim cu altceva decât cu ce e recomandat de către fabricant, iar anumite „alternative” vor pune de-a dreptul maşina „pe butuci” rapid.

                Oare nu e la fel şi-n cazul omului? Dacă prezenţa umană pe pământ e rezultatul aleator al evoluţiei, n-ar trebui să existe alimente ideale. Omul ar trebui pur şi simplu să se adapteze la diverse tipuri de alimentaţie care-i vor oferi apoi o sănătate bună. Iar dacă omul nu e apanajul evoluţiei, atunci trebuie întrebat Marele Inginer care este alimentaţia ideală, „combustibilul optim” pentru funcţionarea noastră.

                În cartea Genezei se găseşte recomandarea ce a-nsoţit omul când acesta a „ieşit din fabrică”: plantele ce fac seminţe (cereale, fructe, leguminoase) sunt dieta ideală pentru specia umană. De aceea s-a constatat că există alimente ce nu pot fi eliminate din dieta umană – fructele şi legumele. E adevărat că omul se adaptează, dar nu „evoluează” (nici) la capitolul Alimentaţie. Spre exemplu eschimoşii s-au adaptatla o dietă bogată-n peşte, dar aceasta cu preţul unei largi răspândiri a unor boli cronice cauzate de lipsa consumului de fructe şi legume, sau consumului lor foarte scăzut, iar speranţa lor de viaţă este, în cazul celor ce consumă aproape-n exclusivitate carne, de sub 40 de ani.

                Analizele chimice arată că legumele, cerealele şi fructele conţin compuşi ce nu se regăsesc în produsele de origine animală: antioxidanţii şi substanţele fito-chimice cu proprietăţi curative. De ce ar mai fi nevoie de ele după mii de ani de adaptare la o dietă carnivoră?

                Realitatea e că alimentele de origine animală pot deveni necesare în unele cazuri, dar niciodată indispensabile. Pe de altă parte, baza nutriţiei umane (exceptând prima fază a vieţii, când baza e lactaţia) sunt fructele, cerealele, seminţele şi legumele.

                Numeroase studii confirmă că alimentele de origine vegetală preparate simplu, constituie cel mai bun combustibil pentru corpul uman, oferind energia necesară funcţionării şi substanţele ce încetinesc „uzura” şi ajută la prevenirea „defecţiunilor”.

                Sănătatea noastră este suma „alegerilor mici” pe care le facem zilnic, adică o dată de stilul de viaţă adoptat.

Ţinta acestui blog este informarea dumneavoastră cu privire la soluţiile pentru sănătate puse la îndemâna noastră de Creator. Informaţiile de aici nu înlocuiesc sfatul medicului competent.

                Informaţii + Alegeri corecte = Sănătate

Funcţii ale plantelor pentru corpul uman:

Diuretice: ţelina, vânăta, pepenele (galben şi verde), prazul, sparanghelul.

Tonice hepatice: anghinarea, moşmonul japonez, anghinarea americană.

Astringente: curmalele japoneze, gutuia, mărul, rodia, moşmonul japonez.

Antiseptice urinare: merişorul.

Remineralizante: nuca de cocos, migdalele, lucerna, varza, portocalele, frunzele de napi.

Hipolipidemiante: avocado, fasolea, nucile englezeşti, seminţele de floarea-soarelui, ignama.

Digestive: ananasul, papaya, zucchini, cartofii, bamele.

Laxative: prunele, vânăta, sfecla mangold, cerealele integrale.

Antioxidante: portocale, lămâi, grapefruit (citricele toate), nucile, căpşunile.

Anticancerigene: broccoli, conopida, varza, portocalele, lămâile, prunele, strugurii, roşiile.

Antianemice: fisticul, sfecla roşie, caisele, fructul pasiunii, spanacul, fetica.