Oamenii pot consuma aproape orice tip de hrană, de la fructe, flori,
semințe, tulpini, rădăcini, alge marine, ciuperci, ouă (de pește sau pasăre),
corpuri moarte ale diverselor animale, până la secreţii mamare (laptele) sau cristale
minerale (sarea). Dar, oare, să fie toate la fel de potrivite pentru consum?
Există o dietă ideală pentru om, sau orice mănânci nu contează, atâta timp cât
satură?
Te duci să-ţi cumperi o maşină
nouă şi consulţi Cartea Tehnică a maşinii. Acolo vei găsitipul de combustibil
care trebuie folosit pentru maşina ta şi ce tip de ulei este cel mai bun. Tu
poţi alege să foloseşti şi combustibil diferit de cel recomandat, sau alt tip
de ulei, dar maşina nu va da randament maxim cu altceva decât cu ce e
recomandat de către fabricant, iar anumite „alternative” vor pune de-a dreptul maşina
„pe butuci” rapid.
Oare nu e la fel şi-n cazul
omului? Dacă prezenţa umană pe pământ e rezultatul aleator al evoluţiei, n-ar
trebui să existe alimente ideale. Omul ar trebui pur şi simplu să se adapteze
la diverse tipuri de alimentaţie care-i vor oferi apoi o sănătate bună. Iar
dacă omul nu e apanajul evoluţiei, atunci trebuie întrebat Marele Inginer care
este alimentaţia ideală, „combustibilul optim” pentru funcţionarea noastră.
În cartea Genezei se găseşte
recomandarea ce a-nsoţit omul când acesta a „ieşit din fabrică”: plantele ce
fac seminţe (cereale, fructe, leguminoase) sunt dieta ideală pentru specia
umană. De aceea s-a constatat că există alimente ce nu pot fi eliminate din
dieta umană – fructele şi legumele. E adevărat că omul se adaptează, dar nu „evoluează”
(nici) la capitolul Alimentaţie. Spre exemplu eschimoşii s-au adaptatla o dietă bogată-n peşte, dar aceasta cu preţul unei largi răspândiri a unor boli cronice
cauzate de lipsa consumului de fructe şi legume, sau consumului lor foarte
scăzut, iar speranţa lor de viaţă este, în cazul celor ce consumă aproape-n
exclusivitate carne, de sub 40 de ani.
Analizele chimice arată că
legumele, cerealele şi fructele conţin compuşi ce nu se regăsesc în produsele
de origine animală: antioxidanţii şi substanţele fito-chimice cu proprietăţi
curative. De ce ar mai fi nevoie de ele după mii de ani de adaptare la o dietă
carnivoră?
Realitatea e că alimentele de
origine animală pot deveni necesare în unele cazuri, dar niciodată
indispensabile. Pe de altă parte, baza nutriţiei umane (exceptând prima fază a
vieţii, când baza e lactaţia) sunt fructele, cerealele, seminţele şi legumele.
Numeroase studii confirmă că
alimentele de origine vegetală preparate simplu, constituie cel mai bun
combustibil pentru corpul uman, oferind energia necesară funcţionării şi
substanţele ce încetinesc „uzura” şi ajută la prevenirea „defecţiunilor”.
Sănătatea noastră este suma „alegerilor
mici” pe care le facem zilnic, adică o dată de stilul de viaţă adoptat.
Ţinta acestui blog este informarea dumneavoastră cu privire la
soluţiile pentru sănătate puse la îndemâna noastră de Creator. Informaţiile de
aici nu înlocuiesc sfatul medicului competent.
Informaţii + Alegeri corecte =
Sănătate
Funcţii ale
plantelor pentru corpul uman:
Diuretice:
ţelina, vânăta, pepenele (galben şi verde), prazul, sparanghelul.
Tonice hepatice:
anghinarea, moşmonul japonez, anghinarea americană.
Astringente:
curmalele japoneze, gutuia, mărul, rodia, moşmonul japonez.
Antiseptice urinare:
merişorul.
Remineralizante:
nuca de cocos, migdalele, lucerna, varza, portocalele, frunzele de napi.
Hipolipidemiante:
avocado, fasolea, nucile englezeşti, seminţele de floarea-soarelui, ignama.
Digestive:
ananasul, papaya, zucchini, cartofii, bamele.
Laxative:
prunele, vânăta, sfecla mangold, cerealele integrale.
Antioxidante:
portocale, lămâi, grapefruit (citricele toate), nucile, căpşunile.
Anticancerigene:
broccoli, conopida, varza, portocalele, lămâile, prunele, strugurii, roşiile.
Antianemice:
fisticul, sfecla roşie, caisele, fructul pasiunii, spanacul, fetica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu