Uscarea și pãstrarea plantelor medicinale

Plantele recoltate nu se așeazã direct pe pãmânt. Ele trebuie întinse în strat nu prea gros, pe prelate, saci de pânzã sau de hârtie, cât mai aerisit cu putințã. Apoi, tot înainte de uscare, ele trebuie curãțate și alese. Se vor înlãtura toate soiurile de impuritãți: plantele de alte specii, care s-au amestecat întâmplãtor sau din neatenție, corpurile strãine și chiar pãrțile nefolositoare ale plantelor recoltate. Pentru îndepãrtarea altor impuritãți, de exemplu pãmânt, este necesarã spãlarea.
Aceasta trebuie sã fie fãcutã operativ, într-un timp cât mai scurt, pentru a evita dizolvarea unora dintre principiile active ale plantei.
Uscarea trebuie sã înceapã cât mai curând dupã recoltare, transport, curãțare și selectare. Plantele nu trebuie sã transpire, sã se mucegãiascã sau sã fermenteze.
Uscarea se poate face în mod natural, prin acțiunea cãldurii aerului înconjurãtor, fie la soare, fie la umbrã, sau se poate face cu ajutorul unor uscãtoare speciale, în mod artificial. Uscarea naturalã se poate face într-o camerã goalã, în pod, în magazie, în șopron, pe prispã etc. Durata uscãrii naturale variazã în funcție de anotimp și de pãrțile supuse uscãrii (în timpul verii: 3-7 zile pentru frunze și ierburi; 20-30 de zile pentru rãdãcini sau scoarțe groase). Dacã sunt bine uscate, frunzele, ierburile, florile, se sfãrâmã între degete cu mici trosnituri. Fructele uscate pot fi și ele sfãrâmate, iar când sunt mișcate și se lovesc unele de altele produc un zgomot caracteristic, sec. Scoarțele și rãdãcinile sunt uscate dacã la îndoire se rup cu zgomot.
Plantele medicinale nu se pãstreazã în pungi sau cutii din mase plastice. Se pot ambala în pungi de hârtie sau în cutii de carton. Se vor depozita în cãmãri, adicã în locuri neîncãlzite și uscate, cu temperaturi relativ constante, ferite de acțiunea directã a luminii.
Pe fiecare pungã se scrie citeț denumirea plantei, a pãrții recoltate și data recoltãrii.